1. În drum spre Ierihon și eu am fost cândva
Căzut aproape mort, lovit în stare grea.
Tâlharii m-au răpus, de tot m-au jefuit,
Lăsându-mă rănit în pulbere trântit.
Măcar un preot sau levit
Să mă ridice n-au voit,
Și multi prieteni, chiar și frați,
În dreptul meu nu s-au oprit.
2. Dureri mă copleșeau în sufletul zdrobit,
Simțeam cum voi muri pierind nemântuit.
Speranțe nu aveam căci poate cineva
Se va opri duios să lege rana mea.
Toți au trecut nepăsători
Gonind spre Ierihon grăbiți,
Chiar toți acei religiosi
Ce se credeau că sunt smeriți.
3. Deodată am auzit un glas mângâietor:
"Eu sunt Isus Hristos! Vreau să-ți dau ajutor!"
A mele răni le-a uns, de jos m-a ridicat,
M-a mângâiat duios și viață El mi-a dat.
El se oprește iubitor
La cel căzut făr'ajutor,
La cel ce plânge îndurerat,
Disprețuit, nemângâiat.
4. De ești și tu așa, căzut în stare grea,
Hai strigă la Isus și îți va da răspuns!
Speranța ta e El, Isus Emanuel,
Imploră-I mila Sa și nu te va lăsa.
Se va opri în dreptul tău,
Isus, Fiul lui Dumnezeu,
De jos El te va ridica
Și rănile-ți va lega.